ARTE MARŢIALE FILIPINEZE

Interviu cu Cătălin Gheorghe, leader-ul Pinoro Training Group Linz-Austria

Publicat în 24 September 2011 pe site-ul: www.fight.ro
 

Cătălin Gheorghe este un alt român stabilit în afara ţării şi împătimit de arte marţiale filipineze. În toamna anului 2011, el a venit în vizită în ţară şi a ţinut un seminar în Bucureşti în care a prezentat un stil de luptă filipinez ceva mai puţin cunoscut, de distanţă scurtă, Kalye Todo.Cătălin Vlad, cel care i-a făcut invitaţia de a ţine primul său seminar în România, a consemnat şi interviul, publicat ulterior pe Fight.ro

1.Salut! În primul rând mulţumesc că ai acceptat invitaţia de a ţine un seminar de FMA în Bucureşti şi pentru ocazia de a ne cunoaşte şi altfel decât în mediul virtual…Spune-ne te rog cine este Cătălin Gheorghe aka  Siracuza?

R.: Eu iti multumesc, placerea a fost de partea mea!

Catalin Gheorghe este un buzoian de 32 de ani, stabilit de 7 ani in Linz (Austria), care pe langa familie si serviciu are o pasiune adanca pentru artele martiale – in speta cele chinezesti si filipineze. Studiez Wing Chun Kung Fu de prin 2002, iar Filipino Arnis-Eskrima din 2005. Pentru perioade relativ scurte am practicat si Shotokan Karate, Kickboxing si  Jeet Kune Do.

Siracuza este pseudonimul pe youtube si pe Fight.ro.

2. Când s-a format Pinoro Training Grup, al cărui lider eşti?

R: Dupa 4 ani de studiu/antrenament in diverse grupuri si scoli din Buzau, Bucuresti si Linz, am facut pasul spre ceea ce personal mi se pare cea mai optima cale de invatare si anume antrenamentul privat (1 la 1).

   In 2006 am inceput sa studiez WCKF sub Sifu Adrian Tautan (Cluj-Napoca) si B.I.F.F. Serrada Escrima sub Instructor Catalin Necula aka Kali (Londra).

   Pinoro Training Group a aparut strict din necesitatea de a exersa si consolida ceea ce invatam. In primul an m-am rezumat la un singur partener/elev, ulterior am inceput sa lucrez si cu alti doritori. In prezent grupul numara 7 membri si pentru o perioada cred ca va ramane asa. Scopul meu a fost si va ramane transformarea intr-un timp cat mai scurt a elevului incepator intr-un partener “valabil’’ de antrenament, de aceea alternez antrenamentul de grup cu cel privat.

   Apropo, PINORO vine dela  Pinoy-Romanian(pinoy  inseamna “filipinez“ in tagalog, limba oficiala din Filipine). Habar nu aveam cand am botezat asa grupul cat de adanci vor deveni legaturile mele cu aceasta tara si cultura ei! Asa cum stii, sotia mea este din Filipine.

3. FMA…Ce ne poţi spune despre acest concept?

R: FMA (Filipino Martial Arts) este un nume generic pentru artele martiale provenind direct sau indirect din Filipine. Spun si indirect fiindca multe din aceste stiluri au ca fondatori fie filipinezi din afara tarii (din SUA in principal), fie “tisoy“(albi sau non-filipinezi).

    Trasatura comuna a deja sutelor de stiluri este axarea preponderenta pe lupta cu arme de diverse tipuri si dimensiuni, iar numele folosite pentru aceste stiluri sunt Arnis (in Nord), Eskrima (Centru si Sud) si Kali (un termen usor controversat, creeat in afara tarii si “importat“, cuvantul neregasindu-se in nici un dialect filipinez).

   Ca oriunde altundeva, exista stiluri compacte si combative (usor de recunoscut prin simplitate si curriculum restrans), stiluri axate pe aspectul sportiv si stiluri “estetice’’(ca sa nu spun altfel). Si fiecare om este liber sa aleaga categoria in care vrea sa intre.

   In tara de origine latura sportiva ese acum in plin avant, in special de cand Arnis a fost declarat sport national si a inceput sa fie introdus in scoli elementare, licee si universitati .

4.Reprezinţi o anumită ramură sau un anume maestru în domeniul FMA?

R: Asa cum am mentionat, unul din mentorii mei in FMA este Instr. Catalin Necula din Londra, sub indrumarea caruia in prezent studiez De Campo 1-2-3 Original (un sistem de lupta cu batul in distanta medie si mare) si Igmat Baraw Knife Fighting System. Recent, Catalin m-a desemnat ca reprezentant în Austria pentru aceste doua stiluri, fapt care ma onoreaza si ma motiveaza in acelasi timp.

    In martie 2008 am intreprins prima calatorie in Filipine, unde am inceput studiul stilului Kalye Todo Arnis direct de la fondatorul  acestuia, Bobby Dela Rosa (Batangas). A fost o experienta impresionanta – 7-8 ore de antrenament zilnic intens, la 30-35 de grade. Am revenit in Filipine in octombrie 2008, mai 2009 si ianuarie 2011, cand am devenit full-instructor si reprezentant european pe Kalye Todo Arnis.

 Acesta este stilul pe care l-am prezentat in mini-seminarul sustinut in Bucuresti. Este axat pe lupta cu un bat scurt intr-o distanta foarte mica, atributele necesare de baza fiind viteza, senzitivitatea vizuala si capacitatea de a genera forta de lovire in scurt.

Ma consider foarte norocos ca am putut intalni 3 oameni deosebiti, pe care ii respect profund si pe care ii pot numi in acelasi timp instructori, mentori si prieteni.

5.Primul seminar în România? Impresii? Există oameni interesaţi de FMA sau este doar o idee cu care se cochetează şi atât?

R: Da, primul seminar in Romania si oriunde altundeva! Datorita particularitatilor stilului, care-l fac dificil de predat unui grup mare de oameni, am preferat varianta cu numar redus de participanti. Tin sa multumesc inca o data organizatorilor si participantilor pentru interesul aratat!

    Acest interes exista cu siguranta – poate chiar mai mult decat in alte parti! Exista bineinteles si simpla curiozitate de “ceva nou“ si poate un pic exotic, insa exista si interes de studiu intens si specializare, dovada fiind gruprile de FMA existente deja in Bucuresti, Cluj-Napoca, Bacau etc.

6.Cum vezi tu  aliveness-ul în zona FMA?Foarte mulţi pun prima întrebare în ceea ce priveşte utilitatea tehnicilor în abordarea supravieţuirii  urbane, să zicem..sau pe scurt …în street fight…

R: Si mi se pare o intrebare nu doar indreptatita, ci chiar obligatorie daca interesul persoanei respective este se indreapta spre autoaparare si realism.

          Aliveness in zona FMA exista…asa cum exista si destula “industrie cinematografica“ (lucruri care arata bine in demonstratii si in filme)..

          La origine, stilurile filipineze aveau un curriculum foarte  compact, principii si strategii clare si simple, avand ca scop numai lupta. Pe masura ce societatea a devenit mai pasnica si confruntarile violente s-au redus, unele din aceste stiluri au devenit mai “artistice“, altele au facut pasul spre sport si fitness – asa cum s-a intamplat si in China, Indonezia, Japonia etc.

        Sunt insa destule sisteme care au ramas loiale vechilor valori si si-au pastrat combativitatea si aliveness-ul. E o chestiune de noroc sa le gasesti si de “ochi“ sa le recunosti.

        Pentru mine lucrurile sunt simple: fiecare lucru pe care il invat, exersez si predau trebuie sa aiba finalitate si aplicabilitate in sparring si in portiunile de antrenament in care cooperarea dintre parteneri se reduce la minim. Daca in aceste doua conditii functioneaza, atunci sunt ceva sanse sa functioneze si intr-o situatie reala. Daca nu, vorbim de timp pierdut si energie irosita.

       Cred ca in special cand vine vorba de arme trebuie sa facem ochii mari si sa fim foarte critici cu ceea ce innvatam si practicam, pericolul fiind mult mai mare decat la maini goale.

       Partea de lupta fara arme din FMA nu am aprofundat-o inca, asa ca nu pot spune prea multe despre ea…In general consta in box modificat, combinat cu elemente de trapping, imobilizari, grappling etc. Doua aspecte cu care personal nu sunt de acord si care sunt intalnite in multe sisteme sunt: translarea miscarilor de la arme la maini goale si folosirea excesiva a principiului GUNTING (“foarfeca“ – atacul si incapacitarea membrelor).

7.Bun. Şi atunci nu pot să nu te întreb de principiile de antrenament şi luptă cu cuţitul..Pentru că e un subiect sensibil şi există o grămadă de teorii, păreri pe tema asta…Care ar fi abordarea din punctul tău de vedere?

R: Cutitul si in general obiectele taioase sau intepatoare constituie subiectul CEL MAI SENSIBILsi trebuie abordat cu cea mai mare seriozitate si realism. Aici chiar ca nu e loc de wellness, de atitudine “feel good about myself“, de experti in lame care invart balisong pe degete, privesc fioros la camera si poarta 27 de cutite de antrenament la brau…Nu e loc de tehnici complicate si care arata frumos. “Frumos“ este sa ramai in viata sau putin vatamat daca ai ghinionul sa intri intr-o confruntare de acest fel. Fiindca diferenta e enorma: cu mainile goale sau cu obiecte contondente nu orice miscare reprezinta un pericol letal, insa cu un cutit DA!

     Asa cum am spus si la seminar, am preferat sa nu lucrez nimic la capitolul cutit, decat sa fac ceva nerealist si – automat – periculos pentru mine si elevii mei. Asteptarea mi-a fost rasplatita dupa initierea facuta in stilul Igmat Baraw chiar de catre fondatorul acestuia, Catalin Necula.

      Abordarea este foarte simpla si directa, iar Catalin a detaliat-o in interviul de anul trecut.

8.Există posibilitatea vizitelor periodice în România şi formării unui grup de antrenament în genul celui din Austria? Dar a unui seminar extins de FMA ţinut în Romania împreună cu prietenul tău Catalin Necula şi eventual cu specialistul în box filipinez, Antonio Faedda (NUDDA)? Ce s-ar putea face pe viitor?

R: Eu vin in RO cel putin o data pe an si sunt deschis oricarei colaborari; formarea unui grup depinde doar de cat de mult acest lucru se doreste. Atat eu cat si Catalin Necula sprijinim orice initiativa de introducere si raspandire in Romania a sistemelor pe care le practicam, atata timp cat exista dorinta de invatare si seriozitate. Iar daca-l putem coopta si pe Antonio pentru un seminar, cu atat mai bine!

     Pe viitor cred ca ar fi benefica aparitia mai multor grupuri/nuclee de antrenament care sa aprofundeze studiul catorva sisteme de FMA si colaborarea deschisa si altruista intre aceste grupuri, fara orgolii si politici.

Multe mulţumiri şi sperăm să ne revedem curând.Vom ţine la curent comunitatea FMA din România în legătură cu vizitele tale şi eventualele seminarii.

Si eu iti multumesc, iti urez spor la antrenamente si tinem legatura!

A consemnat: Cătălin Vlad