Interviu cu Cătălin Gheorghe, leader-ul Pinoro Training Group Linz-Austria
Publicat în 24 September 2011 pe site-ul: www.fight.ro
Cătălin
Gheorghe este un alt român stabilit în afara ţării şi împătimit de arte
marţiale filipineze. În toamna anului 2011, el a venit în vizită în ţară şi a ţinut un
seminar în Bucureşti în care a prezentat un stil de luptă filipinez ceva mai
puţin cunoscut, de distanţă scurtă, Kalye Todo.Cătălin Vlad, cel care i-a făcut invitaţia de a ţine primul său seminar în România, a consemnat şi interviul, publicat ulterior pe Fight.ro
1.Salut! În primul rând
mulţumesc că ai acceptat invitaţia de a ţine un seminar de FMA în
Bucureşti şi pentru ocazia de a ne cunoaşte şi altfel decât în mediul
virtual…Spune-ne te rog cine este Cătălin Gheorghe aka Siracuza?
R.: Eu iti multumesc, placerea a fost de partea mea!
Catalin Gheorghe este un buzoian de 32
de ani, stabilit de 7 ani in Linz (Austria), care pe langa familie si
serviciu are o pasiune adanca pentru artele martiale – in speta cele
chinezesti si filipineze. Studiez Wing Chun Kung Fu de prin 2002, iar
Filipino Arnis-Eskrima din 2005. Pentru perioade relativ scurte am
practicat si Shotokan Karate, Kickboxing si Jeet Kune Do.
Siracuza este pseudonimul pe youtube si pe Fight.ro.
2. Când s-a format Pinoro Training Grup, al cărui lider eşti?
R: Dupa 4 ani de studiu/antrenament in
diverse grupuri si scoli din Buzau, Bucuresti si Linz, am facut pasul
spre ceea ce personal mi se pare cea mai optima cale de invatare si
anume antrenamentul privat (1 la 1).
In 2006 am inceput sa studiez WCKF
sub Sifu Adrian Tautan (Cluj-Napoca) si B.I.F.F. Serrada Escrima sub
Instructor Catalin Necula aka Kali (Londra).
Pinoro Training Group a aparut strict
din necesitatea de a exersa si consolida ceea ce invatam. In primul an
m-am rezumat la un singur partener/elev, ulterior am inceput sa lucrez
si cu alti doritori. In prezent grupul numara 7 membri si pentru o
perioada cred ca va ramane asa. Scopul meu a fost si va ramane
transformarea intr-un timp cat mai scurt a elevului incepator intr-un
partener “valabil’’ de antrenament, de aceea alternez antrenamentul de
grup cu cel privat.
Apropo, PINORO vine dela
Pinoy-Romanian(pinoy inseamna “filipinez“ in tagalog, limba oficiala
din Filipine). Habar nu aveam cand am botezat asa grupul cat de adanci
vor deveni legaturile mele cu aceasta tara si cultura ei! Asa cum stii,
sotia mea este din Filipine.
3. FMA…Ce ne poţi spune despre acest concept?
R: FMA (Filipino Martial Arts) este un
nume generic pentru artele martiale provenind direct sau indirect din
Filipine. Spun si indirect fiindca multe din aceste stiluri au ca
fondatori fie filipinezi din afara tarii (din SUA in principal), fie
“tisoy“(albi sau non-filipinezi).
Trasatura comuna a deja sutelor de
stiluri este axarea preponderenta pe lupta cu arme de diverse tipuri si
dimensiuni, iar numele folosite pentru aceste stiluri sunt Arnis (in
Nord), Eskrima (Centru si Sud) si Kali (un termen usor controversat,
creeat in afara tarii si “importat“, cuvantul neregasindu-se in nici un
dialect filipinez).
Ca oriunde altundeva, exista stiluri
compacte si combative (usor de recunoscut prin simplitate si curriculum
restrans), stiluri axate pe aspectul sportiv si stiluri “estetice’’(ca
sa nu spun altfel). Si fiecare om este liber sa aleaga categoria in care
vrea sa intre.
In tara de origine latura sportiva
ese acum in plin avant, in special de cand Arnis a fost declarat sport
national si a inceput sa fie introdus in scoli elementare, licee si
universitati .
4.Reprezinţi o anumită ramură sau un anume maestru în domeniul FMA?
R: Asa cum am mentionat, unul din
mentorii mei in FMA este Instr. Catalin Necula din Londra, sub
indrumarea caruia in prezent studiez De Campo 1-2-3 Original (un sistem
de lupta cu batul in distanta medie si mare) si Igmat Baraw Knife
Fighting System. Recent, Catalin m-a desemnat ca reprezentant în Austria pentru aceste doua stiluri, fapt care ma onoreaza si ma
motiveaza in acelasi timp.
In martie 2008 am intreprins prima
calatorie in Filipine, unde am inceput studiul stilului Kalye Todo Arnis
direct de la fondatorul acestuia, Bobby Dela Rosa (Batangas). A fost o
experienta impresionanta – 7-8 ore de antrenament zilnic intens, la
30-35 de grade. Am revenit in Filipine in octombrie 2008, mai 2009 si
ianuarie 2011, cand am devenit full-instructor si reprezentant european
pe Kalye Todo Arnis.
Acesta este stilul pe care l-am
prezentat in mini-seminarul sustinut in Bucuresti. Este axat pe lupta cu
un bat scurt intr-o distanta foarte mica, atributele necesare de baza
fiind viteza, senzitivitatea vizuala si capacitatea de a genera forta de
lovire in scurt.
Ma consider foarte norocos ca am putut
intalni 3 oameni deosebiti, pe care ii respect profund si pe care ii pot
numi in acelasi timp instructori, mentori si prieteni.
5.Primul seminar în România? Impresii? Există oameni interesaţi de FMA sau este doar o idee cu care se cochetează şi atât?
R: Da, primul seminar in Romania si
oriunde altundeva! Datorita particularitatilor stilului, care-l fac
dificil de predat unui grup mare de oameni, am preferat varianta cu
numar redus de participanti. Tin sa multumesc inca o data
organizatorilor si participantilor pentru interesul aratat!
Acest interes exista cu siguranta –
poate chiar mai mult decat in alte parti! Exista bineinteles si simpla
curiozitate de “ceva nou“ si poate un pic exotic, insa exista si interes
de studiu intens si specializare, dovada fiind gruprile de FMA
existente deja in Bucuresti, Cluj-Napoca, Bacau etc.
6.Cum vezi tu aliveness-ul în
zona FMA?Foarte mulţi pun prima întrebare în ceea ce priveşte utilitatea
tehnicilor în abordarea supravieţuirii urbane, să zicem..sau pe scurt
…în street fight…
R: Si mi se pare o intrebare nu doar
indreptatita, ci chiar obligatorie daca interesul persoanei respective
este se indreapta spre autoaparare si realism.
Aliveness in zona FMA
exista…asa cum exista si destula “industrie cinematografica“ (lucruri
care arata bine in demonstratii si in filme)..
La origine, stilurile
filipineze aveau un curriculum foarte compact, principii si strategii
clare si simple, avand ca scop numai lupta. Pe masura ce societatea a
devenit mai pasnica si confruntarile violente s-au redus, unele din
aceste stiluri au devenit mai “artistice“, altele au facut pasul spre
sport si fitness – asa cum s-a intamplat si in China, Indonezia, Japonia
etc.
Sunt insa destule sisteme care
au ramas loiale vechilor valori si si-au pastrat combativitatea si
aliveness-ul. E o chestiune de noroc sa le gasesti si de “ochi“ sa le
recunosti.
Pentru mine lucrurile sunt
simple: fiecare lucru pe care il invat, exersez si predau trebuie sa
aiba finalitate si aplicabilitate in sparring si in portiunile de
antrenament in care cooperarea dintre parteneri se reduce la minim. Daca
in aceste doua conditii functioneaza, atunci sunt ceva sanse sa
functioneze si intr-o situatie reala. Daca nu, vorbim de timp pierdut si
energie irosita.
Cred ca in special cand vine
vorba de arme trebuie sa facem ochii mari si sa fim foarte critici cu
ceea ce innvatam si practicam, pericolul fiind mult mai mare decat la
maini goale.
Partea de lupta fara arme din FMA
nu am aprofundat-o inca, asa ca nu pot spune prea multe despre ea…In
general consta in box modificat, combinat cu elemente de trapping,
imobilizari, grappling etc. Doua aspecte cu care personal nu sunt de
acord si care sunt intalnite in multe sisteme sunt: translarea
miscarilor de la arme la maini goale si folosirea excesiva a
principiului GUNTING (“foarfeca“ – atacul si incapacitarea membrelor).
7.Bun. Şi atunci nu pot să nu te
întreb de principiile de antrenament şi luptă cu cuţitul..Pentru că e
un subiect sensibil şi există o grămadă de teorii, păreri pe tema
asta…Care ar fi abordarea din punctul tău de vedere?
R: Cutitul si in general obiectele
taioase sau intepatoare constituie subiectul CEL MAI SENSIBILsi trebuie
abordat cu cea mai mare seriozitate si realism. Aici chiar ca nu e loc
de wellness, de atitudine “feel good about myself“, de experti in lame
care invart balisong pe degete, privesc fioros la camera si poarta 27 de
cutite de antrenament la brau…Nu e loc de tehnici complicate si care
arata frumos. “Frumos“ este sa ramai in viata sau putin vatamat daca ai
ghinionul sa intri intr-o confruntare de acest fel. Fiindca diferenta e
enorma: cu mainile goale sau cu obiecte contondente nu orice miscare
reprezinta un pericol letal, insa cu un cutit DA!
Asa cum am spus si la seminar, am
preferat sa nu lucrez nimic la capitolul cutit, decat sa fac ceva
nerealist si – automat – periculos pentru mine si elevii mei. Asteptarea
mi-a fost rasplatita dupa initierea facuta in stilul Igmat Baraw chiar
de catre fondatorul acestuia, Catalin Necula.
Abordarea este foarte simpla si directa, iar Catalin a detaliat-o in interviul de anul trecut.
8.Există posibilitatea vizitelor
periodice în România şi formării unui grup de antrenament în genul
celui din Austria? Dar a unui seminar extins de FMA ţinut în Romania
împreună cu prietenul tău Catalin Necula şi eventual cu specialistul în
box filipinez, Antonio Faedda (NUDDA)? Ce s-ar putea face pe viitor?
R: Eu vin in RO cel putin o data pe an
si sunt deschis oricarei colaborari; formarea unui grup depinde doar de
cat de mult acest lucru se doreste. Atat eu cat si Catalin Necula
sprijinim orice initiativa de introducere si raspandire in Romania a
sistemelor pe care le practicam, atata timp cat exista dorinta de
invatare si seriozitate. Iar daca-l putem coopta si pe Antonio pentru un
seminar, cu atat mai bine!
Pe viitor cred ca ar fi benefica
aparitia mai multor grupuri/nuclee de antrenament care sa aprofundeze
studiul catorva sisteme de FMA si colaborarea deschisa si altruista
intre aceste grupuri, fara orgolii si politici.
Multe mulţumiri şi sperăm să ne revedem
curând.Vom ţine la curent comunitatea FMA din România în legătură cu
vizitele tale şi eventualele seminarii.
Si eu iti multumesc, iti urez spor la antrenamente si tinem legatura!
A consemnat: Cătălin Vlad