Preluare Sport Revolution:
Jiu Jitsu brazilian este sportul de contact cu o răspândire
destul de importantă în ultimul timp, punctul de plecare al popularităţii fiind
competiţia fără reguli, Ultimate Fighting Championship de la începutul anilor
90.Lansat ca sistem de luptă de către familia Gracie, bjj-ul, aşa cum este
cunoscut peste Ocean, şi mai nou în lume, este deseori contestat ca fiind o
artă cu structură proprie, considerat mai mult ca o şcoală de newaza din
ju-jitsu traditional sau judo.
În România, bjj-ul a avut o ascensiune marcantă în
ultimii 10 ani, deşi nu există o federaţie naţională sau un organism recunoscut
de federaţiile internaţionale de profil.Asta poate şi datorită federaţiilor
tradiţionale, care deşi recunosc importanţa luptei la sol, s-au mărginit să
profite de sistemul de antrenament şi luptătorii formaţi în bjj, dar nu au
dorit să accepte existenţa acestei ramuri de sport, cu principii şi reguli
distincte.
Chiar şi în lipsa unei promovări egale ca ramură de
sport, bjj-ul a luat amploare, în ţara noastră existând mai multe reprezentanţe
ale unor echipe puternice, antrenori cu experienţă, dar şi peste 25 de centuri
negre, un lucru inedit în acest context, deoarece o astfel de gradaţie se
obţine cu dificultate.
În cele ce urmează, vom încerca să răspundem unor
întrebări simple referitoare la jiu jitsu brazilian: Prin ce se distinge acest
sport de contact şi ce lucruri de bază ar trebui ştiute de către orice
practicant de bjj?
Pentru aceasta l-am chestionat pe antrenorul Cătălin
Vlad, liderul uneia dintre cele mai răspândite organizaţii de bjj de la noi din
ţară, MatSide Jiu Jitsu Romania.
Cu o experienţă de peste 12 ani în bjj, centură neagră în
această disciplină, acesta a urmat de două ori cursurile Şcolii Naţionale de
Antrenori (disciplină pentru bjj nu există), fiind calificat ca şi antrenor de
Judo şi Kempo, este multiplu medaliat în competiţii de profil şi arbitru
internaţional. Deasemenea, are alţi mulţi ani de experienţă în alte sporturi de
contact cum ar fi Kyokushin Karate, Sanda Wushu, Kickboxing, Box şi are calificări
de preparator fizic şi terapie manuală.
Iată răspunsul său:
„BJJ-ul este arta care a revoluţionat întreg mediul
marţial, nu neapărat prin relevarea importanţei luptei la sol, ci mai ales prin
întoarcerea la originile ancestrale ale fiinţei umane, atunci când nu exista
luptă specializată cu folosirea loviturilor de pumn sau picior, ci încleştări
din picioare continuate la sol.
Conceptual, bjj-ul este fundamental diferit de
principiile din judo sau ju-jitsu tradiţional.Este neimportantă asemănarea
între tehnici, pentru că finalitatea acestora este dată de funcţiunile
biologice ale corpului uman.O strangulare rămâne o strangulare, iar o forţare a
unei articulaţii în sens nenatural are aceeaşi finalitate.
Modul de izolare a unei arii teritoriale din corpul uman
e însă diferit, setarea tehnicilor are principii diferite, unghiurile sunt
diferite, iar fundamentală pentru bjj este cucerirea şi stabilizarea unei
poziţii înaintea unei submisii.
Aş defini bjj-ul ca fiind arta de a crea şi a închide
spaţii al cărei concept central este conexiunea între două corpuri, ştiindu-se
foarte bine că un spaţiu determinat nu poate fi ocupat decât de unul dintre
ele.
Aş asemui plastic construcţia bjj-ului cu proprietăţile
smoalei.Posibil ca alte sporturi de contact să poată fi asemeni săbiilor
strălucitoare sau ciocanelor ce taie sau zdrobesc totul în calea
lor.Introduceţi-le în smoală şi vedeţi ce se întâmplă cu strălucirea şi puterea
lor.
În plus, bjj-ul a adus bucuria antrenamentului relaxat, a
prieteniei fără ierarhii, într-o lume încărcată de un excesiv
tradiţionalism.Practicat cu pasiune şi grijă faţă de corp, bjj-ul este o
soluţie excelentă pentru orice vârstă, mai ales datorită preponderenţei de
luptă la sol.
Celor care spun că bjj-ul nu e funcţional în autoapărare,
le răspund că indiferent de disciplină, sparring-ul este cel care contează.Iar
bjj-ul are din plin, desfăşurat în condiţii mai sigure decât în alte sporturi
de contact.Acolo se învaţă simţul distanţei şi al conexiunii între corpuri,
atât de important în haosul unei confruntări neprevăzute, unde tehnicile se
găsesc extrem de greu şi unde instinctele funcţionează.
Pe de altă parte, are importanţa sa dovedită şi în alte
sporturi de contact conexe. De ce credeţi că judoka olimpici cum ar fi Flavio
Canto, Travis Stevens, Mat D Aquino sau Jimmy Pedro au studiat intens bjj-ul
pentru ca apoi să obţină gradaţii importante în acest sport? Ce le-ar mai fi
trebuit, dacă aveau judo, mai ales practicat la un nivel extrem de ridicat? Şi
nu e vorba doar de judo, dar şi de lupte, ca să discutăm de sporturi olimpice
versus sporturi neolimpice.
Ce ar trebui să stea la baza pregătirii oricărui
practicant de bjj?
În opinia personală, ar trebui urmate 10 direcţii de
evoluţie, cu menţiunea că fiecare antrenor, fiecare şcoală, propune principii
proprii sau mărci individuale de luptă (cu accent pe top game sau bottom game,
old school sau modern school, etc).În general, fiecare echipă de bjj are trebui
să aibă programă proprie, programe de formare a instructorilor şi ar trebui să
se orienteze după educatori cu experienţă în sporturi de contact conexe,
datorită bazei de formare şi educare
deja existentă.
Astfel:
1.Acrobaţie şi stretching
Oricare practicant ar trebui să-şi însuşească elemente
acrobatice de bază (căderi, rostogoliri, rulări), precum şi elemente gimnastice
primare de încălzire şi preparare a corpului pentru diverse activităţi,
sportive sau nesportive.
Ajungerea în siguranţă la sol este unul dintre
dezideratele de bază ale bipedului.Degeaba te focusezi pe un amalgam de tehnici
la sol care mai de care mai moderne, dacă la prima piedică, impactul cu solul
îţi provoacă prejudicii.
Pe de altă parte, elementele de încălzire, stretching-ul
activ şi pasiv sunt necesare vieţii de zi cu zi, sănătăţii individuale,
indiferent că mergem la sală sau nu.Industria sportivă, cramponată de timp şi
spaţiu tinde să nege şi să treacă peste acest aspect, foarte important, care ne
fereşte de accidentări şi ne oferă longevitate sportivă şi nu numai.
2.Proiectările.
Bjj-ul are preponderenţă de luptă la sol, dar orice luptă
porneşte din picioare.Pe de altă parte, chiar şi în stilurile conexe, cu
preponderenţă de luptă în picioare, începătorii învaţă multe lucruri, lucrând
de la sol.Nu trebuie să blamăm bjj-ul ca fiind stilul celor ce se pun pe jos, de
aceea consider că de principiu, în bjj ar trebui ştiute, cel puţin o proiectare
cu ajutorul braţelor, una cu ajutorul picioarelor şi una cu ajutorul şoldului.
Exersând cel puţin o dată pe săptămână zona de luptă în
picioare, practicantul va avea dexterităţi de bază în ducerea unui adversar la
sol, dar şi poate să înţeleagă construcţia unui sistem defensiv împotriva unui
adversar specializat în lupta în picioare.
3.Prizele.
Retenţia adversarului, atât din picioare, cât şi la sol,
e foarte importantă.Nu vei putea prinde corect şi bine oponentul, nu vei putea
lupta eficient.
Trebuie să ai mâini puternice, iar asta se construieşte
nu numai în sala de bjj, ci şi cu antrenament adiţional (benzi elastice, bară
cu greutăţi, discuri, etc). Sălile de escaladă, care au pereţi pentru căţărare sunt
deasemenea o variantă bună.
Pe de altă parte, prizele trebuie să fie eficiente,
trebuie să reţină suficient, dar tensiunea din muşchi nu trebuie să obosească
mâna, de aceea adaptarea şi ajustarea sunt concepte de bază pe acest segment.
Nu în ultimul rând, locul unde pui priza îţi deschide
drumul spre victorie.Poţi avea mâini puternice, care să reţină suficient, dar
dacă nu înţelegi importanţa izolării ariilor teritoriale ale corpului şi a
schimbării prizelor în funcţie de mişcarea în spaţiu-timp pentru a genera
pârghii, eficienţa va fi scăzută.
4. Relaxarea în antrenament.
Unul dintre cele mai importante
concepte în bjj, care va da măsura progresului personal.Fără relaxare, apare
epuizarea, supraantrenamentul şi, mai rău, te poţi accidenta.Pe de altă parte,
antrenamentul tensionat încetineşte progresul, iar cei care învaţă cel mai
repede, sunt cei care învaţă mai întâi să se relaxeze. De exemplu, copiii
învaţă repede diverse lucruri, pentru că se joacă foarte mult, şi astfel
asimilează uşor. Regulile sunt importante în sala de bjj, iar antrenorul este
cel care dă tonul.Politeţea, lipsa de ego, a fi calm şi a respecta partenerul
sunt primele chestiuni despre care trebuie să ia cunoştinţă cel care vine prima
dată la un antrenament de bjj. BJJ-ul este un sport de contact şi nimănui nu-i
place să fie dominat sau sugrumat, de exemplu.Mai ales de un coleg mai mic la
trup şi greutate.Va interveni mereu ego-ul.
Ce trebuie să imprime antrenorul
elevilor, pentru a-i învăţa să se relaxeze? În primul rând, să dea la o parte
cutuma tradiţionalistă potrivit căreia senseiul îi bate pe toţi din sală. Un
antrenor adevărat îi va învăţa pe elevi cum să fie mai buni decât el şi se va
bucura când va fi submis de unul dintre ei.
Trebui să le spună că nimeni nu
este cel mai bun din lume.Oricine pierde, oricine câştigă.Aşa că, obiectivul nu
este cine a câştigat sau a pierdut în ziua respectivă, ci procesul de învăţare
şi dezvoltare continuă. Similar cu obiectivul vieţii însăşi.
5.Podul
şi hip escape-ul.
Antrenarea mobilităţii coloanei
şi şoldurilor e crucială. La sol, dacă nu înveţi să faci podul sau hip escape
(creare de spaţiu, prin mişcarea şoldurilor în sens opus atacului de ocupare a
poziţiei) e ca şi cum te-ai afla într-o ţară străină şi nu ai şti nici o limbă
de circulaţie internaţională.
Mişcările izolate nu sunt
suficiente, totul trebuie inclus într-un lanţ de mişcare, al cărui concept de
bază este fluiditatea. Şi trebuie ca la fiecare antrenament, încălzire de bază,
practicanţii să le includă în rutina obişnuită.Niciodată nu ştim dacă le facem
corect, dar de fiecare dată încercăm să le corectăm.Luate fiecare în parte, sau
cu variaţii ale acestora.Progresul nu va întârzâia să apară în timp.
6.Trecerea
de gardă.
Garda în bjj înseamnă practic
zidul construit de oponent, pentru a mă împiedica să ajung în aria teritorială
descrisă de şolduri şi umeri, adică zona torsului.Implică folosirea
picioarelor, dar ajutorul dat de mâini e determinant. Trecerea de gardă este
unul dintre cele mai grele lucruri din bjj, mai ales împotriva unor oameni cu
picioare puternice şi şolduri versatile.
Ca idee, în clasele de
începători, invariabil, cel care se apără utilizând garda, va debuta prin
încrucişarea picioarelor deasupra zonei şoldurilor adversarului cu închiderea
în zona lombară.E o adevărată provocare să desfaci acea închidere şi apoi să
depăşeşti picioarele care îţi stau în cale spre ocuparea poziţiei.
Conceptul central pentru
trecerile de gardă, este necesitatea de a te ridica de la sol, atunci când vrei
să depăşeşti zidul creat de oponent.Sigur că trecerile se pot face şi din
genunchi, dar va fi mult mai greu, mai ales împotriva cuiva cu picioare lungi
şi mai experimentat.Unul dintre secrete, pentru cel cu postura dominantă, este
să se ridice, atunci când încearcă să treacă orice tip de gardă folosit de adversar,
pentru a adăuga un element în plus de înfrângere a retenţiei celui care are
garda.
7.Evadările
din control lateral, control deasupra şi control spate.
Şlefuirea supravieţuirii din
diverse poziţii neconfortabile este un alt concept de bază din bjj. Evadările
sau escape-urile, aşa cum sunt cunoscute în bjj, sunt foarte importante,
indiferent de nivelul atins în exprimarea la sol. A şti să supravieţuieşti din
cele trei poziţii ocupate de adversar e fundamental.
Mai întâi, trebuie să înveţi
să-ţi aperi gâtul, indiferent ce mobilitate şi cât de versatil eşti la sol.O
strangulare e o strangulare, indiferent de abilităţile de mişcare, de aceea o mână
va apăra mereu gâtul.
Apoi, ne întoarcem la pod şi hip
escape.Important este însă să ne mişcăm la momentul potrivit şi să le combinăm,
pentru că o mişcare o poate preceda pe alta.
Al treilea lucru foarte
important este ca practicantul să înţeleagă ce înseamnă recuperarea de gardă,
şi să combine acest concept cu ajungerea în genunchi (de exemplu la evadarea
din controlul lateral) sau cu conexiunea dintre coate şi genunchi şi conceptul
de sferă, genunchi spre umeri (de exemplu, la evadarea din control deasupra sau
spate).
8.
Respiraţia
Progresul învăţării este în
conexiune cu o minte limpede pe saltea, iar aceasta este dată şi de aerisirea
corectă a creierului, adică de o respiraţie adecvată. Niciodată nu te vei simţi
confortabil dacă vei căuta cu disperare aerul, datorită lipsei de dozare a
rezervei de oxigen şi a unei respiraţii sacadate.
Respiră cu calm şi dozat,
urmărind cu mintea procesul de inspirare şi expirare a aerului.Asta ajută la
concentrare, meditaţie şi dă calmul necesar, care până la urmă, va ucide ego-ul
personal.
9.Inversările
Fiecare practicant de bjj ar
trebui să ştie cel puţin o inversare în care să-şi folosească în mod optim
picioarele.Cel mai adesea, începătorii tind să folosească excesiv braţele,
uitând de importanţa şoldurilor şi a picioarelor.
Izolarea unei mâini, folosirea
gulerului kimonoului sunt deasemenea puncte de bază în înţelegerii unei
inversări, care duce la modificarea centrului de greutate al adversarului prin
ridicarea acestuia, şi asigură transformarea poziţiei sale dominante în poziţie
inferioară.
O inversare foarte bună care
poate fi folosită de la începători şi o recomand, datorită simplităţii sale
este inversarea pendul sau pendulum sweep.
10.Submisiile
Tehnicile de finalizare, aşa cum
li se spune în bjj, vin la urmă, după ce practicantul deprinde ştiinţa de
ocupare a spaţiilor şi a supravieţurii din zone neconfortabile.
Printre primele tehnici pe care
le predau sunt tehnicile de strangulare.BJJ-ul a fost creat ca fiind arma
omului mai puţin înzestrat fizic, iar împotriva strangulările nu există artere
antrenate.
A învăţa strangulările din gardă
închisă, urmate de luxările articulare armbar şi kimura, cred că oferă
practicantului de bjj şi mijloacele de
creare a unei hărţi pentru închiderea distanţei faţă de opponent şi izolarea
elementelor de răspuns ale acestuia. Nu e vorba doar de submisia în sine, ci şi
de o grămadă de alte concepte care vorbesc de prize, control de membre, control
de cap, unghiuri, construirea de pârghii şi folosirea propice a atributelor
corpului.
Am vorbit în cele expuse, de
principiile tehnice pentru construirea unei bune baze de bjj, dar cred că nu
trebuie omisă discuţia despre un element esenţial pentru o viaţă în bună în
general, dar mai ales pentru viaţa sportivă: alimentaţia.
Păstrarea unei greutăţi optime,
că e vorba de viaţa de zi cu zi sau de competiţii este un obiectiv important
pentru sănătate şi succes.Contrar celor promovate de industria sportivă,
sportul nu slăbeşte, iar practica excesivă şi necontrolată duce la inflamaţii
şi accidentări. O stare optimă a organismului este data de alimentaţie şi stil
de viaţă: odihnă, hidratare, suplimente de bună calitate, relaţii sociale cu
persoane neconflictuale, o locuinţă adecvată şi un mediu familial liniştit.
Ce ar fi indicat pentru
practicarea bjj-ului?Recomand în timpul săptămânii, postul intermitent (18 ore
fără hrană solidă, cu 6 ore de hrănire suficientă, de bună calitate), cu o
alimentaţie bază pe grăsimi naturale, legume verzi, carne de origine controlată,
organe, nuci, migdale, şi conţinut scăzut de carbohidraţi, mai ales
carbohidraţi albi (paste, pâine, orez). O zi pe săptămână, poate fi sâmbăta, este
de încărcare cu carbohidraţi, când se refac rezervele de glicogen din
muşchi.Vinul, tăriile pot fi primite, dar nu în exces, berea duce la creştere
în greutate. Ceea ce propun e un regim ciclic, poate paradoxal pentru un sport
de contact în care ar fi necesari carbohidraţii, dar ceea ce interesează este
longevitatea pe saltea şi o greutate optimă, precum şi evitarea
accidentărilor.Nu aş omite importanţa băilor reci şi a unui timp de recuperare
după sparring-urile prelungite.
În speranţa că am reuşit să vă
ofer câteva orientări de bază pentru practicarea bjj-ului (pentru mine, bjj-ul
are o importanţă fundamentală atât cu gi, cât şi fără gi), vă invit să treceţi
pragul unei săli de profil care vă vine la îndemână.
Veţi descoperi o artă de care vă
veţi îndrăgosti iremediabil!
Multe mulţumiri pentru
solicitare!”
